Corporația este o Organizație de meseriași constituită în scopul apărării intereselor și drepturilor (profesionale); breaslă.
Cam așa se comportă acest stat ca și o breasla, care își apară propriile interese și drepturi în detrimentul maselor de oameni ai țării respective. Sau știți cumva vreo tara care s-a comportat altfel în timpul pandemiei? În Germania, de exemplu, figuri importante din politica au devenit miliardari în urma vânzării de teste, vaccinuri și măști și au devenit dintr-o dată specialiști în medicină contestând teorii care erau deja confirmate de zeci de ani în acest domeniu.
Pe spinarea cui stă acest sistem? Pe spinarea celor ca tine și ca mine, care și-au dat o treime din viața lor la schimb (8 ore pe zi) pentru un salar de supraviețuitor la sfârșit de lună si care poate au plătit cu prețul bolii tot acest așa zis confort de supraviețuire. Aceste grupuri oculte au reușit să creeze un fel de sclavie modernă si legală în același timp.
Acesta este unul dintre motivele pentru care setarea creierului uman se începe din scutece. În Germania unele moașe care vin la domiciliu după ce femeia naște, încep prin setarea/programarea copilul:
să-l hrănești DOAR din 3 in 3 ore, să înlocuiești laptele matern cu laptele praf, copilul trebuie să cântărească exact atâtea kilograme, daca nu, e mare bai, e o problema.
Apoi urmează programele preluate inconștient de la părinți cu toate limitările lor. Copilul merge la grădiniță unde descoperă tot felul de reguli pe care, dacă va îndrăzni sa le încalce, va simți destul de rapid că el nu este bine așa cum este si că ar fi cazul să se schimbe dacă dorește să fie acceptat. Și uite așa se începe alinierea la sistem și, din frica de a nu fii exclus, TU vei accepta să fii așa cum vor alții să fii și vei renunța încet și sigur la cel care ești TU cu adevărat, la identitatea ta, la copilul tău interior.
Urmează școala care bineînțeles că și ea este conectată la sistem. Când spun scoală (și aici mă refer la sistemele școlare pe care le cunosc personal sau din auzite Romania, Germania, Austria, Elveția) îmi imaginez așa o sală de clasă unde, în locul copiilor, găsim în fiecare bancă un recipient care poate fi umplut. Cei de la catedră sunt special programați și pregătiți să umple cât mai bine fiecare recipient cu „de toate“. Nu contează că informația dă pe dinafară, nu contează că structura recipientului poate nu este compatibila cu umplutura, fiecare își face treaba si atât. Din fericire mai sunt si excepții de profesori și pentru ei am toata stima.
După doisprezece ani de programare mentala și emoțională fiecare își urmează cursul care este cam asemănător, adică:
-
Scoală, meserie, angajat 8 ore pe zi = supraviețuire
- sau scoală, studiu, angajat 8 ore pe zi = supraviețuire.
Nu vreau sa generalizez, dar cam acesta este mersul la majoritatea oamenilor întreaga lor viață. Din când în când mai faci câte un concediu modest care trece așa de repede încât zici că nici nu a fost și gata.
Să fie oare aceasta VIAȚA care te duce către evoluție, sau care te apropie de TINE ca și ființă divină??
Cei care au fost mai puțin spălați pe creier, cei care au avut capacitatea nativă de a se reprograma mental, cei foarte rezilienți la sistem sau cei care au făcut conștient cursuri de dezvoltare personala, de reprogramare, sunt exact acei oameni, care au cel mai mare succes in viață. Când spun succes mă refer la TOT, nu doar la partea financiară. Pentru că, la ce mă ajuta să am milioane în cont în timp ce eu muncesc zi-lumină și nu mă bucur de ele? Pentru mine personal acesta nu este succes. Succesul este, din punctul meu de vedere, determinat de acea stare de echilibru în TOT ceea ce faci.
Cu alte cuvinte...
tu te naști liber, vii la pachet cu o porție mare de iubire în viață (bebelușii emană iubire prin toți porii), ești conectat la tine și la conștiința universală, adică la Dumnezeu, dar ajungi pe parcursul vieții să te deconectezi de tine, de iubirea din tine (că doar este egoist să te iubești pe tine, nu?), de starea de fericire cu care ai venit și care în continuare se află în tine...doar că tu ai uitat.
Și ce faci tu?
Fix ceea ce ai fost programat să faci: cauți aceste stări de iubire , fericire si bucurie înafara ta, în ceilalți, în situații. Această căutare poate dura aproape toata viața ta pana când te trezești. Așa a fost si în cazul meu, căci m-am trezit destul de târziu.
Trist, nu-i așa?
Mai trist este ca unii nu se trezesc niciodată și mor așa cu setea aceea de iubire și cu dorul de ei înșiși.